Primul lucru de care te izbesti atunci cand te apuci sa inveti sa programezi in C este faptul ca nu te poti apuca direct de treaba. Adica ai vrea sa te asezi la calculator si sa te apuci sa scrii programe, nu? Asa ar fi normal.

Eventual deschizi inainte un program, ceva, in care sa scrii… Ca doar si ca sa scrii un fisier text tot trebuie sa deschizi un Notepad, acolo. Sau cand joci un joc — tot trebuie sa instalezi jocul pe calculator si sa faci click pe iconita lui pentru a-l putea juca, asa-i?

Faptul ca browserul web de pe care citesti acest articol iti permite sa programezi direct in el (fara sa trebuiasca sa instalezi nimic altceva) e alta treaba (asa cum ai putut vedea in tutorialul de aici, ca si in multe alte articole de pe site). Dar cu C-ul nu merge.

Ce e un compilator

Daca vrei sa faci programare serioasa in limbajul C trebuie sa iti “murdaresti” nitel mainile. Trebuie sa preiei fraiele problemei si sa afli ca pe lumea asta (a calculatoarelor, adica) exista un tip de programe care nici nu arata prea bine, nici nu sunt prea usor de folosit si nici nu stiu sa faca prea multe lucruri, insa iti permit tie (cu programatorul din tine vorbesc, da!) sa faci niste lucruri incredibil de faine.

E vorba despre compilatoare. Programele alea care ii traduc calculatorului pe limba lui ceea ce ai vrut tu zici atunci cand ai scris un program. (Pardon, compilatorul traduce exact ce ai scris tu in program; nu are de unde sa stie ce ai vrut tu sa zici 🙂 (in caz ca te-ai exprimat ambiguu sau in caz ca una ai vrut sa faci, dar alta ai scris in program.))

In particular, compilatorul de C traduce un program (adica un cod sursa, adica un fisier text, adica o insiruire de litere, cifre, spatii si diverse semne) scris de om (in limbajul de programare C, evident (caci alte “limbi” cat de cat “umane” compilatorul de C nu prea stie)).

In ce il traduce?

Il traduce intr-o insiruire de numere (adica intr-un fisier binar) care are sens pentru microprocesorul calculatorului. Adica il traduce in “limba” pe care o intelege “robotelul” ala din calculator care stie sa raspunda cu o precizie si o viteza uriase la un set limitat de comenzi.

(Comenzile alea au de-a face cu efectuarea a diverse calcule matematice si cu mutarea de numere dintr-un loc in altul, insa culmea e ca mai mult de atat nici nu-ti trebuie. Caci toate imaginile pe care le vezi pe monitor sunt numere. Multe numere. Cam cat rezolutia monitorului. Si inmultit cu trei (caci fiecare punct de culoare este compus (optic) din trei culori fundamentale). A, si toate sunetele pe care le auzi la difuzoare sunt tot numere! Cam 44000 pe secunda — numere care fac difuzorul sa “danseze” pe intelesul urechii tale.)

Ce e un mediu de programare

Buun, deci e clar ce face compilatorul, da?

Nu conteaza CUM, conteaza CE. (De CUM s-au ocupat altii si ne bazam pe munca lor. Pe noi ne intereasa acum doar CE.)

Problema compilatorului este ca nu e un individ prea popular. E tacut, perfectionist, lipsit de sentimente.

Conversatiile cu el se fac prin intermediul unei ferestre intunecate (terminalul de comenzi al sistemului de operare) si nu pot contine niciun fel de aluzie sau abatere de la planul cunoscut de el. Altfel o sa te anunte sec ca nu intelege ce ii spui. Sau o sa interpreteze ad litteram ce i-ai spus si raspunsul lui te va surprinde (cel mai adesea, neplacut).

Asa-i ca nu pare prea simpatic? (Ei bine, dupa ce o sa-l cunosti mai bine vei descoperi ca iti poate fi un prieten de nadejde.)

Din fericire pentru tine, poti programa in C fara sa fie nevoie sa stai “de vorba” personal cu compilatorul de C.

Wow! Cum e posibil, care e secretul?

Secretul e ca mai exista in “fauna” din lumea calculatoarelor o clasa de programe numite medii de programare.

Ce face un mediu de programare pentru limbajul C? Pe scurt, iti permite sa iti scrii programul (intr-un editor de text similar cu Notepad, dar mai plin de culoare) si sa ii zici compilatorului de C sa il compileze printr-o simpla apasare de buton.

Da, atat de simplu e! Doar scrii programe si apesi butoane! Cat de greu sa fie? 🙂 (Pare aproape la fel de simplu ca aici, nu?)

Chiar nu e greu.

Hai sa vedem cum te poti folosi de mediul de programare Code::Blocks ca sa faci un program in limbajul C.

Cum instalezi Code::Blocks

Deci Code::Blocks e un program. Care iti permite sa faci programe. In C. 🙂

De unde il instalezi? De aici: http://www.codeblocks.org/downloads/26

(Care versiune? Depinde de sistemul de operare pe care il folosesti pe calculatorul tau… De exemplu, pentru Windows iti recomand sa descarci fisierul “codeblocks-16.01mingw-setup.exe”.)

Daca ai mai instalat vreun program in viata ta, instalarea acestui mediu de programare n-ar trebui sa iti puna probleme. Doar faci dublu click pe fisierul descarcat si urmezi pasii de acolo. (Mda, trebuie sa intelegi un pic de engleza, ca asa-i in lumea calculatoarelor.)

Gata? Hai sa il pornim!

Iata cum arata pe laptopul de pe care iti scriu aceste randuri versiunea Code::Blocks 13.12 (pe sistemul de operare Mac OS X 10.7.5 (Lion)):

(Click pe ea ca sa o vezi marita.)

Primul program in C

OK, ai instalat Code::Blocks si l-ai si pornit. Acum e timpul sa faci un prim program in C. Un program simplu — doar ca sa vezi pasii si sa te asiguri ca totul merge fara probleme.

In primul rand, hai sa facem un nou proiect: (Meniul) File – New – Project…

Selectezi “Console application” si apesi “Go”. Se va deschide un mic “wizard” in care ti se cer niste detalii necesare pentru ca programul Code::Blocks sa iti poata construi “scheletul” programului tau.

In prima pagina apesi butonul Next pentru a porni la drum.

In pagina 2 selectezi limbajul — C, nu C++. Si apesi Next.

In pagina 3 dai un nume proiectului. De exemplu, eu il denumesc PrimulProgramC. Apoi selectezi dosarul in care vrei sa iti fie salvat proiectul pe disc. De exemplu, la mine am ales sa il salveze in “/Users/florinmarianb/Documents/igotopia/articol_CodeBlocks”. (Pe Windows poate fi ceva de genul “D:\TesteCodeBlocks”.) Apesi Next.

In pagina 4 selectezi la compilator “GNU GCC Compiler” si lasi bifat sa creeze versiuni “Debug” si “Release” pentru program. Apoi apesi Finish.

Gata!

Iata ce apare la mine dupa ce deschid (cu dublu click) din panoul din stanga (unde se vad componentele din proiect) de la “Sources” fisierul “main.c”:

Inainte de a merge mai departe, te rog sa iti eliberezi o clipa programatorul din tine si sa modifici putin programul (pe care “vrajitorul” “Console application” l-a scris pentru tine) din panoul de text din dreapta.

Taie “Hello World!” si in loc de asta scrie altceva (gen “Salutare, lumeee!”). 🙂

Gata?

Hai sa vedem acum cum poti compila programul asta. Ti-am spus mai sus ca nu trebuie sa faci altceva decat sa apesi un buton.

Care buton? Rotita portocalie din bara de sus. Scrie “Build” cand stai cu mouse-ul pe ea. (Sau din meniul “Build” selectezi prima optiune (denumita (ghici cum?) “Build”).)

Uite ce apare la mine pe calculator cand fac asta:

Nu te stradui sa intelegi acum ce scrie acolo (in panoul din partea de jos a ferestrei, adica). Important e ca sunt zero erori (0 errors) si zero avertismente (0 warnings). Deci programul e bun de rulat.

Cum il rulezi? Apesi “sageata” verde (pe care scrie “Run” cand stai cu mouse-ul pe ea) de langa “rotita” galbena de “Build”. (Sau din meniul “Build” alegi optiunea “Run”.)

La mine apare asa:

Ce s-a intamplat? Mi s-a deschis intr-o noua fereastra terminalul de comenzi si a fost executata in el comanda pentru rularea programului pe care tocmai l-am construit. Pe langa textul de la inceput (care este o parte din corpul acestei comenzi de rulare) cred ca iti sare destul de usor in ochi textul “Salutare, lumeee!” pe care l-am scris in program, nu-i asa?

Ei, gata! Asta a fost tutorialul de utilizare Code::Blocks pentru a scrie primul tau program C de la zero! Te felicit daca m-ai urmarit si daca ai facut si tu pe propriul calculator pasii descrisi aici. Esti pe drumul cel bun. In curand ti se va deschide in fata ochilor mintii o lume fascinanta care pentru cei mai mult oameni este un mister complet — lumea programarii! 🙂

Scrie-mi, te rog, (intr-un comentariu, mai jos) cum a decurs prima ta experienta cu limbajul C.

Cu drag,

Florin Bîrleanu