start     Articole     Despre mine     Contact     Cursul ABCprog    

Se castiga bani din programare?

Short answer: YES. N-am abordat pana acum subiectul banilor deoarece am dorit sa ii atrag in primul rand pe site pe cei care pun pasiunea inaintea banilor. Programarea este un domeniu din care se castiga foarte bine, dar nu iti poate aduce impreuna cu banii si linistea sufleteasca dorita daca nu o faci din pasiune. Gandindu-ma mai bine, insa, am ajuns sa cred ca e posibil ca in multe cazuri pasiunea sa se nasca din actiune (cum zicea Daniel Zarnescu undeva).

In lumea in care ne-am nascut noi banul primeaza. Pasiunea e doar pentru filosofi, pictori si poeti — deci pentru oameni saraci. Asa-i ca gandesti astfel? (In caz ca nu, da-mi un mail. Vreau sa te cunosc.) In situatia aceasta, ai toate scuzele pentru ca grija ta principala in lumea asta sa fie aceea de a face bani. Nici n-ai avea cum sa gandesti altfel in conditiile in care la tot pasul iti suna in urechi versuri de genul “cand ai milioane esti cel mai tare”.

Asa ca probabil esti genul de om de actiune care n-are timp de prostii artistice cum e programarea calculatoarelor, ci vrea sa faca bani. Si daca se poate, cat mai repede. Acum.

Atunci e timpul sa revin la intrebarea din titlul articolului si sa iti spun povestea mea.

Am avut primul contact cu programarea calculatoarelor undeva prin clasa a sasea, in cadrul orelor de educatie tehnologica. Exact in acel an scoala la care invatam a cumparat cateva calculatoare si a amenajat un laborator de informatica. Iar proful de educatie tehnologica — un om tanar si deschis la minte — a avut geniala inspiratie sa nu se multumeasca a ne invata doar cum sa pornim acele calculatoare si cum sa editam un text, ci sa ne invete bazele programarii. Limbajul de programare era QBasic, calculatoarele erau niste Pentium 386, iar eu eram in culmea fericirii.

Minunea n-a durat mult, caci in anii urmatori informatica n-a fost inclusa in programul de studiu al clasei la care eram. Dar se nascuse in mine ceva care avea sa ma hranesca in acei doi ani de “abstinenta”. Ceva care mai apoi, in primul an de liceu, m-a ajutat sa rezist fara calculator, iar in anii ce au urmat mi-a dat rabdarea si perseverenta de a aduna de pe internet in cadrul orelor de laborator de informatica documentatie referitoare la programare (documentatie pe care o transportam acasa prin intermediul unui teanc urias de dischete). Ceva care imi dadea apoi puterea de a-mi sacrifica ore intregi din zi in timpul scolii sau chiar zile intregi in timpul vacantelor pentru a invata diverse lucruri sau a programa joculete sau mici aplicatii. Ceva care si in ziua de azi ma face sa ma bucur ca un copil mic atunci cand lucrez la vreun joculet pe care sa-l pun pe site. Ceva pe care nu stiu exact cum sa-l denumesc. Cel mai probabil, pasiune.

Asa ca au urmat doi ani in care am programat doar mental, fara sa am acces la vreun calculator pentru a-mi testa programele pe care le concepeam. Cu toate astea, bucuria pe care o traiam era reala, vie. Speranta ca intr-o zi voi avea un calculator pe care voi putea sa fac orice program imi doresc era si ea la fel de vie.

Apoi am intrat la liceu. Cel mai bun liceu din Pitesti, la o clasa de top — cu profilul de matematica-informatica intensiv. Si iata ca idila mea cu informatica a trecut de la fantezie la concret. Un an mai tarziu parintii mi-au cumparat calculator. Si asa a inceput aventura. Ce a urmat are ceva din misterul jucaus din “Jeux d’enfants”, din nebunia lui Sheldon din “The Big Bang Theory” si din perseverenta batranului din “Ostrov”.

Dorinta mea de a patrunde cat mai adanc in miezul lucrurilor si de a intelege la nivel cat mai palpabil cu putinta (da, cum a inteles Toma minunea Invierii) bitul (care ajunsesem sa inteleg in anii de liceu ca e baza pe care e cladita intreaga stiinta a informaticii) m-a facut sa ma indrept la facultate catre electronica. Si tot dorinta asta m-a impins (niste ani mai tarziu) sa intru in profunzimile semnalelor la doctorat. In toate astea n-am facut in esenta altceva decat sa programez (in diverse forme).

Bun, dar banii? “Baga bani, baga bani!”

Primii mei bani (exceptand un mic premiu pe care l-am primit in urma unei olimpiade de matematica in scoala generala) i-am castigat din programare. A fost vorba de o colaborare cu firma Prodinf (care, apropo, angajeaza). (Eram student in anul al treilea.)

Primul meu laptop l-am cumparat din banii castigati dintr-un software facut pentru firma GIC. (Tot student, in anul al patrulea.)

Dorinta mea de libertate, ca si aceea de a-mi continua studiile, m-au impiedicat sa ma angajez intr-o firma ca programator (desi strict din punct de vedere financiar ar fi fost o alegere foarte buna — am prieteni care au mers pe calea asta si castiga peste 1500 de euro pe luna in Romania).

Am obtinut in schimb, o bursa pentru doctorat in Franta care mi-a permis ca in 3 ani sa pun deoparte peste 15000 de euro. Bani care in Grenoble nu inseamna foarte mult, insa in Mioveni mi-au permis sa imi cumpar o locuinta.

Ce au toate aceste experiente in comun? Faptul ca activitatea esentiala pe care am depus-o in schimbul banilor obtinuti a fost aceea de a programa. Activitate de care nu m-am lasat nici in prezent in cadrul jobului de asistent universitar la facultatea pe care am absolvit-o acum cinci ani.

Cum as raspunde eu, deci, la intrebarea daca se castiga sau nu bani din programare?

Da, se castiga bani din programare. (Ceea ce ti-am spus in paragrafele anterioare reprezinta doar cazul meu particular, insa mai sunt si alte cai de a face bani din programare despre care voi vorbi intr-un articol ulterior.) Efectele pozitive ale programarii nu se limiteaza, insa, doar la bani. Trairi, experiente, oameni, locuri si multe alte lucruri care nu se pot cuantifica in bani.

 

Tu ce parere ai? Crezi ca programarea e o solutie viabila pentru a castiga bani?





Loading Facebook Comments ...