Copiii mei nu stiu de Bau-bau. Cel mare are aproape doi ani si jumatate, iar cel mic, sub un an. Sunt prea mici acum, dar cand va veni vremea ma gandesc sa nu-i sperii cu Bau-bau, cu Baba-Cloanta si cu Muma-Padurii, ci cu radicalul, cu derivata si cu integrala.

Statistici recente reveleaza faptul ca cele trei personaje din urma sunt cu mult mai de speriat pentru romani decat cele dintai.

Am auzit de multe ori vorbe de genul “as fi facut …, dar m-am temut de matematica” sau “nu dau la facultatea de …, ca mi-e frica de matematica“, sau “am incercat sa invat …, dar m-am speriat de matematica“. Matematica sperie; matematica produce teama; exista o frica de matematica.

Matematica e privita ca un zeu din mitologia greaca — un zeu puternic si orgolios, pe care e bine sa nu-l superi. Un zeu rigid, fara simtul umorului si care se supara din lucruri minore, cum ar fi sa inversezi un semn sau sa uiti o paranteza.

Asa ca, pentru a nu-l supara, cei mai multi oameni aleg sa-l evite.

NU!

Matematica nu trebuie evitata, ci trebuie infruntata; nu trebuie ocolita, ci trebuie lovita din plin; nu trebuie temuta, ci trebuie inlantuita. Asta daca luam de buna credinta ca matematica ar fi un zeu.

Dar nu e. Matematica nu e un zeu. (Mai degraba am putea zice ca e un clovn. Are si glume bune, care merg la sigur de fiecare data, dar si glume rasuflate de cand lumea. In plus, cauta mereu noi poante, care de care mai ingenioase, cu care sa-si distreze audienta.)

Ce este matematica?

Matematica e jocul suprem. Se stabilesc niste reguli ale jocului, se aleg niste notatii, apoi se da un obiectiv care trebuie atins folosind o serie de arme sau unelte. (Cam ca in GTA. Dar mult mai general. Altfel spus, jocul GTA e un caz particular de matematica.)

Te-ai uitat vreodata la un gamer care se joaca matematica?

Ecranul e o tabla de scris sau o foaie de hartie, placa video e mana cu un marker sau cu un pix, iar motorul de randare e creierul jucatorului.

Combinatia asta hardware, oricat de rudimentara ar parea, nu numai ca poate sa ruleze atatea windows-uri cate ferestre sunt in camera respectiva, ci te va umple de fascinatie daca jucatorul e de nivel mediu sau avansat.

Vei vedea cum apar si dispar semne care de care mai incolacite, vei vedea incantatii stravechi scrise cu litere grecesti, spell-uri care fac lucruri sa dispara ca prin farmec, ridicari la puteri nebanuite, extractii radicale, integrari in absolut, infinituri mari si infinituri mici, weapon-uri care devin active doar in anumite conditii, universuri paralele, realitati alternative, schimbari de variabile voodoo, vei auzi curse-uri pentru teoreme aplicate gresit si vei simti emotia Q.E.D.-ului care permite trecerea la urmatoarea misiune.

Oricat de bun ai fi la jocul asta, mereu se vor gasi misiuni noi. (Iar daca ajungi la nivelul expert, poti aborda misiuni prin care vei putea modifica insasi structura jocului.)

Cam asa e matematica. Dar copiii mei nu stiu asta (inca), asa ca voi putea linistit sa-i amenint ca daca nu sunt cuminti vine ecuatia si le extrage radicalul. (Si daca am noroc de niste profesori solidari cu statisticile de care pomeneam la inceput, nici dupa ce vor incepe scoala nu-si vor da seama ca i-am mintit.)

Un parinte linistit, 🙂

Florin

P.S.: Alatura-te armatei noastre (a creierelor cu muschi) introducandu-ti adresa de email in dreapta sus (sub mascota).