Dintre toate jocurile, cel mai tare ma fascineaza cele care pun creierul in miscare. Probabil aici deja toata lumea se gandeste la sah. Nu neg ca este si el un joc interesant, insa eu ma gandesc la Go. Nu cunosc alt joc mai elegant, mai simplu si mai concentrat decat Go-ul. Un joc care imbina intr-un univers abstract creativitatea si logica, tactica si strategia. Un joc care emana o frumusete linistita din siraguri de piese ce pot ascunde tacute potentiale nebanuite. Un joc ca un dans, in care cei doi jucatori nu sunt adversari, ci parteneri. Un joc in care ei nu se lupta, ci se intrec.

Desi e doar un joc ce se joaca prin plasarea de piese (toate la fel, rotunde) negre si albe pe intersectiile unei table caroiate, Go-ul emana invataturi mereu vii si actuale, cum ar fi:

• Fii cumpatat. Nu fi lacom. Adesea o partida se poate pierde din incercarea de a obtine cat mai multe puncte. In plus, pentru a castiga jocul e suficient doar sa faci mai multe puncte decat celalalt jucator. Nu conteaza atat de mult cate puncte.
• Vezi lucrurile in ansamblu. Nu te concentra cu toate fortele pe o batalie locala, ca si cum doar ea ar exista. Priveste toata tabla in ansamblul ei. Cu siguranta mai sunt si alte lucruri importante (sau chiar cu mult mai importante) de facut prin alta parte.
• Concentreaza-te. Nu-ti dispersa fortele in prea multe parti. Oamenii nu sunt facuti pentru multitasking. Asa ca nu deschide prea multe campuri de bataie, ci concentreaza-te doar pe cateva.
• Tot ce faci, fa cu un scop. O mutare fara scop pe care o faci poate fi uneori mai slaba decat daca n-ai fi facut nicio mutare. Inainte de a face orice, intreaba-te de ce.
• Gandeste in avans. Nu poti prevede viitorul, dar succesiunea logica a evenimentelor nu are nimic magic in ea.
• Stabileste-ti prioritatile. Sacrifica ce nu e important, pentru a castiga ce e important. Nu face jocul celuilalt, ci urmareste-ti propriile obiective.
• Actioneaza. Cand vezi o mutare buna, fa-o. Nu o lua pe ocolite, si nu amana.

Pe langa astea, e important de remarcat ca pentru a juca Go ai nevoie de curaj. Nu poti castiga nicio lupta (nici chiar cea mai simpla lupta) daca nu ai curajul sa ataci. Si nu numai atat – ci chiar si evitarea unei lupte necesita adesea mult curaj. Curajul de a sacrifica putin pentru a castiga mult.

Daca e luat in serios, un joc de Go poate deveni o frumoasa experienta de cunoastere de sine. Poti ajunge sa vezi cum adesea faci mutari bazate pe frica sau pe impulsivitate, poti ajunge sa observi cat de putin inveti din propriile greseli sau cat de mult te dispersezi in detalii neimportante, pierzand din vedere scopul. Si poti, la fel de bine, sa iti dai seama ca lectiile invatate pe tabla de Go iti pot fi utile in multe aspecte ale vietii.

Daca tot ce ti-am spus pana aici ti-a trezit cat de cat interesul pentru jocul de Go (sau te-a facut sa-l vezi intr-o alta lumina, in caz ca il cunosteai deja), am sa iti spun in continuare ceva si mai interesant.

Odata cu dezvoltarea tehnicii de calcul, oamenii au devenit din ce in ce mai interesati de modul in care functioneaza creierul. Dintotdeauna acest organ a fost (si este in continuare, in multe privinte) un mister. Pe langa dorinta innascuta a omului de a rezolva mistere, evolutia calculatoarelor a contribuit mult la cresterea interesului de a descifra diverse procese din creier, in vederea codarii lor in masini care sa permita automatizarea unor activitati umane.

Pentru activitati simple, pe care oamenii aproape ca le realizau in mod mecanic, lucrurile au mers destul de usor. Ba chiar calculatoarele au reusit sa le faca intr-un mod mult mai rapid si mai eficient decat le-ar fi facut un om. Singura dificultate a constat in a descompune acele activitati in sarcini elementare avand o succesiune temporala bine definita, si apoi de a coda sarcinile astea prin instructiuni simple pe care calculatorul sa poata sa le execute.

Alte activitati, insa, desi simplu de realizat pentru om, s-au dovedit greu de descifrat si de codat in limbajul calculatoarelor. De exemplu, recunoasterea vorbirii si recunoasterea fetelor. Sunt lucruri pe care orice om (in absenta unor dizabilitati) le poate face cu usurinta. Pentru un program de calculator, insa, acestea sunt sarcini dificile. Desi s-au obtinut unele rezultate destul de interesante, cercetarile in aceste directii sunt inca in plina desfasurare.

Dar ce e cu adevarat greu e sa faci un calculator sa imite activitati umane care presupun un grad si mai mare de gandire, cum ar fi sa joace un joc logic. Aici intram deja pe taramul inteligentei artificiale. (Oricat de science-fiction ar suna, poate, pentru unii dintre voi aceste cuvinte, ele nu vor sa semnifice altceva decat incercarea de a construi structuri hardware si software care sa rezolve anumite sarcini specifice inteligentei umane.)

Dupa ani intregi de cercetari s-a ajuns ca in prezent sa avem jucatori virtuali de sah capabili sa invinga un campion mondial la acest joc. Desi la prima vedere aceasta realizare poate parea o foarte mare victorie pentru inteligenta artificiala, adevarul e ca in realitate un calculator care joaca sah nu imita prea mult gandirea umana. Tot ce face el in esenta este sa evalueze intr-un mod destul de simplist valoarea starii curente a tablei, si apoi sa faca acest lucru pentru foarte multe alte stari posibile in care se poate ajunge prin mutari valide. Prin urmare, singurul motiv pentru care un calculator poate sa invinga un om la sah este acela ca omul nu poate gandi multe mutari in avans. Chiar daca un calculator nu poate sa evalueze o pozitie de pe tabla atat de fin si de precis cum o face un om, el poate sa-l invinga pe om prin faptul ca are capacitatea de a face un numar foarte mare de evaluari (chiar daca imprecise) pentru mutari facute in avans.

La Go lucrurile nu mai sunt atat de simple ca la sah. Aplicarea aceleiasi strategii ca la sah nu a putut duce la obtinerea de jucatori virtuali de Go foarte buni. Numarul de configuratii posibile de pe tabla de Go depaseste cu mult capacitatea de procesare a oricarui supercalculator existent in prezent sau in viitorul apropiat.

Asa ca s-au incercat abordari diferite, punandu-se la bataie intreg arsenalul de instrumente dezvoltate de catre cercetatorii in inteligenta artificiala. Cu toate acestea, abia s-a reusit in prezent obtinerea unor jucatori virtuali de Go care sa poata concura cu jucatori profesionisti doar pe table de dimensiuni mult reduse fata de tabla standard de Go si beneficiind si de avantajul oferit de cateva pietre de handicap.

In orice caz, in ciuda unor rezultate oarecum promitatoare, inca nu exista in prezent un jucator virtual de Go care sa poata concura cu un jucator profesionist (si cu atat mai putin cu un campion mondial).

Eu vad asta ca pe o provocare extrem de interesanta. Imi doresc sa apuc ziua in care un calculator va putea sa joace Go la nivelul unui profesionist de 9 dan. Nu pentru a demitiza in vreun fel acest joc adanc si fascinant. Ci pentru ca in ziua aia cu siguranta inteligenta artificiala sau tehnica de calcul vor fi obtinut multe alte rezultate cu adevarat notabile pe langa cele pe care le cunoastem astazi.

Si imi doresc si sa contribui activ la a-mi transforma aceasta dorinta in realitate. Cum? Prin a populariza cat mai mult acest fascinant subiect de cercetare. In special in randul tinerilor, a caror creativitate si capacitate de munca nu au nevoie decat de o usoara ghidare si de cunoasterea unor instrumente cu ajutorul carora sa-si transpuna in realitate orice rezultat al gandirii.

Un astfel de instrument este programarea calculatoarelor. Daca pentru bunicii nostri abilitatea de a face operatii aritmetice de baza era o necesitate importanta in rezolvarea a diverse sarcini cotidiene (cum ar fi, de exemplu, mersul la piata sau la targ), noi traim deja intr-o vreme in care astfel de abilitati nu mai sunt suficiente. Traim intr-o lume a automatizarii, o lume in care putem sa punem calculatoarele sa faca lucruri pe care noi doar le gandim. Despre asta voi vorbi in continuare.

Pana atunci, spune-mi daca stii sa joci Go. Iar daca nu, spune-mi ce te opreste sa-l inveti. 🙂